Vreau să nu uit că astăzi te-am lăsat să dormi în voie până la 12, ca intr-o zi de sărbătoare, ca atunci când nu ne grăbește nimeni.
Vreau să nu uit că astăzi s-a ivit un colțișor, al celui de-al treilea dinte. Ai zâmbit larg când te-ai trezit și m-ai văzut de parcă ai fi vrut să îmi arăți că ai noutăți.
Vreau să nu uit că astăzi pentru prima dată mi-ai dat un pupic la cerere, așa cum știi tu, cum ai învățat din sutele de pupici pe care i-ai primit până la vârsta asta.
Vreau să nu uit că astăzi te-am lăsat în siguranță departe de marginea patului pentru un minut și te-am găsit în partea cealaltă, gata să vii după mine. Mai trebuia doar să înveți să mergi! Asta înseamnă că ai învățat să te și rostogolești, alftel nu îmi explic viteza cu care te-ai deplasat. Trebuie să iau măsuri de siguranță de-acum.
Vreau să nu uit că astăzi ai mancat brânzică cu banană cu așa mare poftă ca atunci când testai gusturi noi. Îți mai dădusem dar n-a fost atunci pe placul tău.
Vreau să nu uit că astăzi la amiază ai adormit singur la câțiva centimentri de mine când mă pregăteam să te duc la joacă. Cred că te-am cam obosit.
Vreau să nu uit că astăzi a fost publicată povestea nașterii tale la Born Abroad (adică aici). Multumesc că ai ales să o publici, Anca.
Vreau să nu uit, nici astăzi, nici mâine, niciodată!