Când începem să folosim olița?

  Mersul la oliță are o istorie destul de lungă în spate, s-au realizat de-a lungul timpului multe cercetări și studii concrete pe grupuri de copii de diferite vârste, de cele mai multe ori necesită un plan și concluziile au fost că cel mai potrivit moment pentru a face acest pas este acela în care atât părintele cât și copilul sunt pregătiți. Nu există vârsta magică.

  Acest proces numit mersul la oliță se consideră a fi unul natural care intervine odată cu dezvoltarea copilului. De fapt această etapă este una complexă, un proces care poate fi influențat de factori de natură fiziologică, psihologică și comportamentală.

  Un articol publicat în 2012 (sursa) spune că prima metodă standard de educare a copilului pentru folosirea oliței a fost publicată în anul 1962 și avea la bază disponibilitatea copilului spre învățare. Un grup de 1170 de copii au fost puși pe oliță începând cu vârsta de 18 luni și abstinența pe timpul zilei a fost atinsă în jurul vârstei de 28 de luni. Copiii erau considerați pregătiți pentru acest proces atunci când erau fiziologic capabili și atât părintele cât și copilul erau interesați și pregătiți emoțional. Au urmat apoi alte două metode publicate, una în 1968, cealaltă în 1973, ambele bazate în primul rând pe gradul de pregătire al copilului pentru a începe procesul.

  Un studiu publicat în 2014 (sursa) arată că folosirea oliței de către copiii cu vârsta sub doi ani poate crește riscul de incontinență mai târziu. Părinții care își pun copiii pe oliță prea devreme ar trebui să știe că se supun unor riscuri, spune autorul studiului. 112 copii au fost monitorizați, ei fiind împărțiți în trei categorii în funcție de vârsta la care încep să folosească olița: devreme (înainte de 2 ani), normal (între 2 și 3 ani) și târziu (după 3 ani). 60% dintre copiii care au început înainte de 2 ani au avut probleme de incontinență pe timpul zilei, prezentând un risc de 3 ori mai mare comparativ cu cei din grupul de mijloc. Pe de altă parte, nici cel de-al treilea grup care avea la bază educarea târzie nu stă mai bine. 70 % aveau probleme de incontinență și aceiași sufereau și de constipație.

  Ambele surse au în final aceeași recomandare pentru părinții care se întreabă când e momentul ideal de a începe: atunci când copilul arată semne că e pregătit. Cât timp mușchii sfincterului nu pot fi controlați, bebelușul nu va putea întârzia eliminearea urinei ori a scaunului. Acest lucru se întâmplă de obicei în jurul vârstei de 18 luni. Unul dintre cele mai importante semne că este pregătit este conștientizarea. În preajma vârstei de un an copilul va începe să își dea seama că vezica este plină sau urmează să elimine scaunul. Atunci poți începe ușor ușor să ii arăți că este bine să fie curat prin schimbarea scutecului imediat și fără comentarii care l-ar putea face să se simtă prost. La fel de importante sunt și abilitățile motorii. Abilitatea de a merge, dobândită de regulă tot în jurul vârstei de un an, este un ajutor important în atingerea scopului. La început își va canaliza toată energia pe exersarea noii abilități, însă cu timpul va dori să încerce și altceva din categoria "oamenilor mari". Trebuie doar să ai grijă să îl înveți cum să se îmbrace și să se dezbrace singur, să te asiguri că hainele sunt suficient de lejere cât să facilitezi procesul și olița este la îndemână.

  Sper să ne fie și nouă ușor!

𝕽 🖋