Să povestim (IV)

Despre somnul bebelușului meu

  În ultima perioadă Robert are cel puțin un somn "sănătos" de câteva ore pe timpul zilei - pot fi două ore ori chiar patru uneori -, ar trebui să fiu obișnuită deja și să las să se întâmple, să mă bucur la maxim de timpul acesta pe care îl am pentru mine. Trebuie totuși să fie liniște ca să doarmă, deci nu mă pot apuca de mutat prin casă. Aș face orice să aibă un somn bun, mai ales dacă a adormit deja fără prea mult tam-tam. Orice mamă știe la ce mă refer.

  Moașa ne spunea la cursurile prenatale că nu e nevoie să facem liniște, că ei cunosc multe sunete încă de când erau în burtică. Inițial a funcționat, stăteam lângă el în timp ce dormea și vorbeam la telefon. Dar apoi s-a obișnuit cu liniștea, ori pentru că dormeam împreună și nu ne deranja nimic ori pentru că somnul de pe timpul nopții se desfășura într-o liniște deplină, doar ceasul se mai auzea.

  Cine să ne mai înțeleagă pe noi mămicile? (știu că nu numai eu gândesc așa). Dacă nu doarme: "vaaai, are nevoie de somn, de ce doarme așa de puțin?". Dacă doarme: "a dormit prea mult, e timpul să se trezească!". Astfel că sunt momente când îl trezesc, când mi se pare mie că a dormit suficient. Ca orice părinte, am și niște întrebări: Când e prea mult, sau dimpotrivă, prea puțin somn? Ce înseamnă destul? Când e cazul să intervenim? De unde să tai și unde să mai adaug? Când să îmi fac griji?

Sursa: Shutterstock

  Am căutat informații peste tot. Prima oară am întrebat pediatrul, la numai o zi după ce l-am născut. Mi-a răspuns atunci că se reface, m-a întrebat dacă a fost un travaliu lung și mi-a spus că se nasc obosiți, pentru că și ei participă activ la tot ce înseamnă venirea lor pe lume, așa că au nevoie de somn și dorm foarte mult în primele zile. Așa a și fost, cu greu îl puteam ține treaz, să-i văd ochișorii, să îi vorbesc, să îl hrănesc. 

  "Minunea" n-a ținut mult. Au urmat luni întregi în care, cel puțin pe timpul zilei, nu avea un somn mai lung de 30 de minute. Mă îngrijoram atunci, căci și "microbul" acesta de a căuta permanent răspunsuri îți poate deveni dușman în cele din urmă. E suficient să dai o căutare rapidă pe Google și articolele de pe site-uri de profil apar ca ciupercile după ploaie. Găseam numai păreri de genul: un bebeluș de vârsta lui trebuie să doarmă cel puțin patru ore pe timpul zilei, să nu stea mai mult de 90 de minute treaz, să aibă trei reprize de somn pe timpul zilei etc. Mai venea și asistenta cu întăriri la ceea ce eu știam deja din ce citisem și mă simțeam încolțită. Stresul că somnul puțin l-ar putea afecta? Era acolo, o grijă în plus. 

  Nopțile erau bune, majoritatea. În prima parte a nopții dormea dus, pentru vreo cinci ore, iar apoi se trezea cel puțin din două în două ore. La întrebarea "doarme noaptea?" răspundeam fericită "da, doarme destul de bine, nu mă pot plânge!". Nu mai e cazul acum. 

  Prezentul arată cam așa: treziri cel puțin la fiecare oră, nu neapărat de foame, dimineața după 5 e somnul cel mai dulce, doarme până la 10-11, chiar și 12 dacă îl las, dar eu pe la 6 jumătate sunt în picioare. În timpul zilei dacă am noroc doarme cel puțin 2 ore într-o repriză. Oricât aș sta să fac calcule nu scot mai mult de 12 ore de somn din 24. Specialiștii în domeniu recomandă in jur de 14-15 ore. Acum ne confruntăm cu durerea asociată dinților și din experiența mea știu că durerea este mai acută noaptea. Dar până când o vom ține așa?

  Unele dintre sfaturile și recomandările pentru un somn "ca la carte" sunt: 

• stabilește o rutină pentru somn: poți să îi faci băiță, să îi cânți un cantecel, să va jucați în liniște, să îi citești o poveste. Noi facem băiță, seară de seară, mai ales de când am început diversificarea. Niciodată nu știi pe unde a ajuns mâncarea 😅 Și ne mai spălăm pe dinți. Apropo, știați că încă de la apariția primului dințișor trebuie să spălăm bebelușii pe dinți? Chiar dacă sunt dinți de lapte, dacă nu sunt îngrijiți pot fi afectați și cei definitivi. O periuță cu perii moi și apă sunt suficiente. Pasta de dinți nu este recomandată până la vârsta de 2 ani minim ori până învață să scuipe. Apoi o cantitate cât o bobiță de mazăre poate fi folosită. Revenind la rutina pentru somn, funcționează, dar până nu îl pun la sân nu se întâmplă nimic. Asta înseamnă că doar eu îl pot adormi. 
• fă-i program de somn. Aici ce să zic? Nu funcționează deloc. Mai ales de când îi place să stea în șezut, chiar dacă poate părea ora potrivită pentru somn nu doarme nici să stau în cap. Vrea ridicat și altceva nu. Face orice să îmi dea de înțeles că nu sunt pe drumul cel bun. 
• încurajează-l să adoarmă singur. Asta am cam făcut, fără să vreau uneori, plecând din camera fără să îl iau cu mine. Îl găseam dormind și vizibil deranjat de faptul că am revenit. Adoarme singur dacă îl las, însă asta nu îl ajută și pe timpul nopții. Suge degetul, suzetă nu acceptă. Asa se liniștește el.
• încearcă să îl pui la somn mai devreme, asta l-ar putea ajuta să aibă un somn mai liniștit noaptea. Nu prea pot, dacă ar adormi la 8:30 nu ar mai petrece deloc timp cu tatăl lui, și așa stau destul de puțin timp împreună. 

  Nu știu încotro ne îndreptăm și cât va mai dura perioada asta. Dințișorii ies cam până pe la doi ani. Oare atât să dureze și la noi perioada aceasta de somn zbuciumat? Sau mai rău, să fie așa cum spunea o altă mămică, abia după 3 ani putem spune că dormim bine? N-am idee dacă pot face ceva să schimb prezentul, așa că las să treacă zilele. Poate mâine va fi mai bine! 😉
  Despre somnul bebelușului am mai scris și aici.

𝕽 🖋