Să povestim: Despre IT și gadget-uri (I)

Cum mi-am dezvoltat pasiunea pentru IT 

   Dintotdeauna am fost atrasă de tehnologie. Îmi amintesc că prin clasa a II-a am fost înscrisă la un curs de calculatoare la noi la școală și cred că acesta era unul dintre cursurile de la care nu voiam să mai plec. Imaginați-vă că învățam comenzi la vârsta aceea, cam prin 1996. Bine, mai și jucam câte un joc. Nu îmi aduc aminte de ce am renunțat, probabil nu s-a mai ținut. Cred că atunci mi s-a deschis mie apetitul pentru IT și pentru tot ce înseamnă gadget în general.

   N-am uitat de această pasiune, așa că, după vizite făcute în clasa a VIII-a în grup pe la liceele din oraș, am aplicat la admitere pentru profilul matematică-informatică. Am fost admisă la un liceu care era la vreo 2 km în afara orașului, distanță pe care de multe ori o parcurgeam pe jos. Chiar dacă era autobuz, preferam să-l evit, era o cursă specială pentru navetișții care lucrau la o fabrică în apropierea liceului, iar aceștia se plângeau de multe ori că autobuzul este prea plin. Au făcut chiar și reclamații. În plus, vara era foarte plăcut să mergi pe jos, ne strângeam un grup mai mare și ne opream apoi în parc, iar timpul trecea așa de repede, nici nu îți dădeai seama că e timpul să pleci acasă. Acestea sunt momente de care mi-e dor, exact ca în cântecul cu anii de liceu.

  Am participat cu plăcere la toate orele de informatică, profesori nu prea erau, probabil din cauza distanței ori în vremea aceea (2001) informatica nu era încă un domeniu destul de căutat, iar cei care acceptau să vină să predea citeau din carte cuvânt cu cuvânt și niciodată nu puneau accent pe practică. Ăsta e unul din dezavantajele majore ale sistemului de învățământ românesc: accentul se pune prea mult pe partea teoretică și practica rămâne undeva, uitată. Mi-ar fi plăcut să învăț programare, într-a XII-a a venit un profesor bun, prea târziu pentru mine din păcate, căci eram la sfârșit de ciclu. Am reușit însă să învăț esențialul, m-am pregătit cum am putut pentru atestatul profesional, dar nu era suficient pentru o facultate în domeniu. Nu prea poți merge având cunoștințe puține, sunt alții care au învățat multe până în punctul acela și nu poți ține pasul cu ei.

  De aceea, după multe ezitări - știți că toată lumea întreabă unde vrei să dai la facultate și pe mine mai mult mă stresa, eram din ce în ce mai confuză cu atâtea întrebări - și o notă de 10 la BAC la limba franceză, am hotărât să depun dosar la Litere, Limbi și literaturi străine, Franceză - Engleză. Astfel s-a format în caracterul meu de adult un mix destul de ciudat între real și uman. Pe de o parte e pasiunea mea pentru calculatoare și nu numai, pe cealaltă parte este plăcerea de a scrie.

  Calculator am avut de prin clasa a XI-a, nu prea știam cum să îl folosesc, internet nu aveam. În speranța că aș putea învăța ceva în domeniu am fost în librărie și mi-a atras atenția o carte despre Windows NT. Am răsfoit-o puțin, era complexă, avea tot felul de informații și m-am hotărât să o cumpăr. Doar că, surpriză, eu nu aveam același sistem de operare și parcă între Windows NT și Windows XP fusese un salt destul de mare. Așa de mare mi-a fost dezamăgirea încât n-am răsfoit-o niciodată. 

Sursa imagine: https://www.reuters.com/

  Printre gadget-urile cele mai dragi mie se află fără doar și poate iPhone-ul. Prima oară când am ținut unul în mână a fost pe la 24 de ani. Până la vârsta aceea am avut mai multe modele de telefoane, începând cu un Sony Ericsson cumpărat prin clasa a IX-a, apoi mi-am făcut primul abonament la Vodafone la doar 3 zile după împlinirea vârstei legale pentru a-mi cumpăra un Siemens și le-am tot schimbat. Tehnologia avansează într-un ritm destul de rapid ca să te oprești la un model. Cred că primul meu iPhone l-am avut prin 2012, un iPhone 3G, iar de atunci am rămas la această marcă. Printre minusurile pe care le vedeam atunci era faptul că nu puteam transfera foarte ușor file de pe telefon pe PC ori prin bluetooth de pe iPhone pe altceva. Apoi mai era memoria de stocare. Fiind pasionată de fotografie, memoria nu e niciodată destulă, iar iPhone nu acceptă memorie externă. Cu greu mă despart de pozele din telefon, chiar și acum. 

  Am avut aproape fiecare model de iPhone, a urmat și 4, și 5s, acesta din urmă fiind primul cumpărat direct de la Apple, neverlocked, nou-nouț. Când l-am luat în mână era perfect. N-avea nimic care să nu-mi placă. L-am ținut 3 ani, chiar și acum îl folosesc, însă într-o eră în care telefonul este indispensabil un ecran ca al lui mi se părea puțin cam mic. Ochii mei îmi mulțumesc acum, pe lângă 6S este ca un pui. Bateria nu prea mai rezistă, parcă scădea procentul prea repede. 1% în colțul din dreapta sus, cel mai mare coșmar în ceea ce îl privește.

  N-aș renunta la iPhone. Când era în vogă Samsung Galaxy S III mă tenta să îl cumpăr. Dar sfatul soțului meu, binevenit de altfel, că el în locul meu nu ar renunța la iPhone dacă ar fi obișnuit cu el, căci Android e puțin mai instabil, m-a făcut să mă răzgândesc. Nici acum nu-mi pare rău. Probabil m-aș fi reîntors destul de repede la iPhone. Apple nu mai e ce-a fost, dar pentru mine încă e ceea ce îmi trebuie și ceea ce îmi place. Cu tot cu minusurile aferente. De preț nu mai vorbesc, e mult prea mare pentru un telefon, dar sunt opțiuni. Poți cumpăra în rate sau second-hand la preț accesibil.

  Laptopul meu, un Dell Latitude E7250, și iPhone 6s sunt cele mai îndrăgite "accesorii" pe care le am în prezent.

𝕽 🖋