Mergand pe ideea ca ne-am plictisi daca toate ar fi numai lapte si miere in viata realizez ca ziua de azi e una din acele zile cand nimic nu-mi iese. De dimineata o tinem intr-un marait si o agitatie continua, probabil din cauza dintisorilor. Daca ar putea sa spuna ce il supara, ar fi bine. E o adevarata munca de detectiv si trebuie sa te inarmezi cu rabdare si nervi de otel. Abia am reusit sa-i pregatesc mancarea si nici macar nu a fost interesat.
Aseara am cumparat o cana 360 pentru apa, pe prima nu stie si nu vrea sa invete sa o foloseasca, i-am dat cu lingurita cateva zile dar nu vreau sa il obisnuiesc asa. Nu coopereaza in nici un fel, nu o accepta deloc nici pe cea noua, i-ar da drumul sa vada daca poate sa zboare. Am renuntat, nu trebuie fortat. Sper sa fie mai bine data viitoare. Incerc sa imi pastrez calmul. Stiu ca nicio zi nu seamana cu alta, asa ca astept sa treaca.
Colac peste pupaza, nici vremea nu tine cu noi. E destul de frig, vantul amplifica senzatia. In privinta frigului stam totusi destul de bine comparativ cu Romania, vantul e cel puternic aici, uneori simti pur si simplu ca nu te poti opune, are o forta extraordinara. Daca nu ma insel, in cei 4 ani de cand am venit in Irlanda cea mai mare viteza prognozata de care am auzit a fost de 160 km/h. Am avut azi si o tentativa de ninsoare, mai mult ca o ploaie inghetata. Foarte rara e ninsoarea asa cum o stim noi. Acum fulguieste usor si e intuneric de crezi ca abia de-acum se face dimineata. Asa sunt iernile aici.
Semnat,
Rox
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu