Beneficiile îmbrățișărilor sunt neprețuite

  Încă de când l-am văzut prima oară pe Robert am simțit instinctiv dorința de a-l ține în brațe, cum ar simți orice mamă de altfel. Moașele mi l-au pus pe piept încă dinaintea plecării de la reanimare. Când era mai mic se lipea de mine, se prindea cu mânuțele lui mici de hainele mele, să nu cumva să îi dau drumul, reacționa la cel mai mic semn că vreau să îl las. Mai stă și acum, însă e și curios și vrea să exploreze împrejurimile.

Rolul tatălui în creșterea copilului

   Observ că internetul are prea puține informații spre deloc pe acest subiect. De cele mai multe ori mama este cea vizată atunci când vine vorba despre creșterea copilului, în cel mai fericit caz se vorbește mai la general, despre părinți. Nu spun că rolul mamei nu este cel mai important, însă și tatăl are contribuția lui în dezvoltarea armonioasă a copilului, a adultului de mâine. Din păcate timpul nu poate fi oprit și etapele odată depășite nu se mai întorc.

Scrisoare pentru fiul meu

  Scumpul meu băiețel, azi se împlinesc 200 de zile de când ai apărut în viața noastră, de când ne bucuri cu zâmbetul tău minunat și molipsitor și de cand a dormi o noapte întreagă pare un ideal greu de atins.

Diversificarea, în teorie și în practică

  Subiectul “diversificare” este cel puțin la fel de controversat și de amplu ca alăptarea. Pentru o proaspătă mămică, și nu numai, începutul diversificării poate părea o perioadă destul de dificilă. Este ceva nou atât pentru părinți cât și pentru bebeluși, chiar dacă nu e primul copil, pentru că fiecare este unic.

  Cu Robert am inceput cu o săptămână înainte de a împlini 6 luni, pe 6 ianuarie.

De-ale zilei

  Mergand pe ideea ca ne-am plictisi daca toate ar fi numai lapte si miere in viata realizez ca ziua de azi e una din acele zile cand nimic nu-mi iese. De dimineata o tinem intr-un marait si o agitatie continua, probabil din cauza dintisorilor. Daca ar putea sa spuna ce il supara, ar fi bine. E o adevarata munca de detectiv si trebuie sa te inarmezi cu rabdare si nervi de otel. Abia am reusit sa-i pregatesc mancarea si nici macar nu a fost interesat.

Să ne cunoaștem - povestea noastră!

  Pentru tine, Robert!

  Avertisment: articol cu tentă siropoasă!

 A fost odată ca nici o altă dată... Pentru că am creeat blogul ăsta din dorința de a scrie despre maternitate, voi începe prin a spune că de când eram copil mi-a plăcut să văd femei care urmează să devină mame, întorceam capul după ele, mi se părea că se combină perfect cu ceea ce înseamnă minunea și privilegiul de a deveni mamă, de la aspectul frumos al părului și pielii în cele mai multe cazuri până la formele pline asociate acestei perioade. Mi-am dorit și eu la rândul meu să trec prin asta.