Diversificarea, în teorie și în practică

  Subiectul “diversificare” este cel puțin la fel de controversat și de amplu ca alăptarea. Pentru o proaspătă mămică, și nu numai, începutul diversificării poate părea o perioadă destul de dificilă. Este ceva nou atât pentru părinți cât și pentru bebeluși, chiar dacă nu e primul copil, pentru că fiecare este unic.

  Cu Robert am inceput cu o săptămână înainte de a împlini 6 luni, pe 6 ianuarie.
   Cum îți dai seama că bebelușul e pregătit să înceapă diversificarea?

  Înainte de 17 săptămâni, rinichii și sistemul digestiv nu sunt suficient de dezvoltate să proceseze hrană solidă și altă băutură decât lapte. Pe de altă parte, nu este recomandat să începi după 26 de săptămâni deoarece necesitățile nu mai sunt îndeplinite în totalitate de lapte, rezervele de fier cu care s-a născut sunt folosite până la 6 luni și au nevoie să îl ia din alimente, întârzie oportunitatea de a învăța abilități importante și, mai ales, introducerea diferitelor texturi stimulează dezvoltarea mușchilor implicați în vorbire.

  Perioada între 17 si 26 de săptămâni este cea considerată ideală și bebelușul ar putea începe să arate câteva semne cum ar fi: nu se mai satură doar cu lapte, se observă creșterea numărului de mese de lapte pentru o perioadă mai lungă de o săptămână, arată interes pentru mâncare și se întinde să o ia, mestecă ori este capabil să stea în șezut cu puțin suport. Iar unul dintre semnele cele mai evidente este fără îndoială interesul cu care își urmărește părinții atunci când mănâncă. Pentru bebelușii născuți prematur această perioadă poate varia între 5 și 8 luni de la data nașterii.

  Robert a început să arate semne că e interesat de mâncare nu mai târziu de 3 luni însă la momentul acela era prea devreme. Saliva pur și simplu când ne vedea mâncând și nu era de la dinți, care i-au apărut destul de devreme, la 5 luni am simțit primul colțișor în gingia lui.

  Părerile sunt împărțite, găsești o mulțime de scheme de diversificare, fie că alegi să mergi pe diversificarea clasică ori pe autodiversificare. Eu am ales-o pe cea clasică, i-am introdus câte o legumă nouă odată la 3 zile. În aproape trei săptămâni am introdus destule legume până acum, cum ar fi: morcov, păstârnac, cartof dulce, dovleac, broccoli, nap - am renunțat ulterior la el, este destul de aromat și mi s-a părut că se plângea de dureri de burtică-, ardei kapia, linte roșie. Toate au fost oferite sub formă de piure fin, făcut cu blender vertical. Cât despre fructe, am încercat să i le ofer la masa de dimineață, fierte și apoi pasate. A mâncat măr, pară, banană, avocado, piersică.

  Robert este foarte deschis la nou, am avut senzația că îi place diversitatea, a acceptat cu bucurie fiecare schimbare în meniu. După introducerea fiecărui aliment nou am facut tot felul de combinații, care mai de care mai interesante. Imi dă impresia că s-ar descurca nemaipomenit in caz de autodiversificare, dar vreau deocamdată să am mai mult control.

  Cum este normal și recomandat, nu îi pun în mâncare zahăr, sare, miere, nu îi dau sucuri, doar apă în timpul mesei, îi pregatesc acasă masa ca să fiu sigură că e in regulă.

  Despre gluten - proteină care se găsește în grâu, secară, orz și ovăz și este întâlnită în pâine, paste, biscuiți și cereale pentru micul dejun -, se spune ca dacă se introduce prea devreme (înainte de 17 săptămâni) sau prea târziu (dupa 30 săptămâni) există riscul la bebeluș de a dezvolta diabet tip 1 și boală celiacă. Eu i-am dat săptămâna trecută să molfăie câte o coajă de pâine, demult urmărea punga, văzându-ne pe noi cum mâncăm. Intentionez să îi fierb cate 2-3 paste și să i le dau. Se introduc treptat, în prima săptămână odată la 3 zile, apoi odata la 2 zile, până ajungi să îi oferi, după o lună, de câteva ori pe zi.

  Un detaliu, esențial aș putea spune, este să nu te grăbești. Este la fel de important ca bebelușul să nu fie flămând, oferă-i o parte din masa de lapte ca să îi potolească foamea și va fi mai dornic să testeze mâncarea. Știm cu toții ca bebelușii fac urât când le e foame. 

Nu te aștepta să îmbrățișeze din prima schimbarea, să deschidă gura mare și să-ți mănânce tot din castronel. Dacă ai trecut prin asta, ce pot sa zic? Ești o norocoasă. Noi, celelalte, trebuie să îi lăsăm în ritmul lor, să simtă mâncarea între degețelele lor mici, să vadă la ce e bună lingurița și ce știe să facă. Noi ne distrăm la masă, mai și mâncăm, de undeva trebuie sa își suplimenteze nutrienții. Cu excepția suplimentului de vitamina D, nu vrem vitamine.

  Va fi bine, țelul nu este sa îi îndopăm, ci să le cultivăm dragostea pentru mâncare, cea de calitate, nutritivă, și nu pentru cantitate. Aceea mai puțin contează.

  Eu m-am inspirat din această cărticică (vezi poza) primită gratuit de la asistentă și apelez la ea ori de cate ori am o nelămurire sau vreau să aflu ceva nou. Prezintă informații scurte și la obiect și nu lasă loc de interpretări.

  Voi mai scrie despre asta, niciodată nu e destul. Astept să mai crestem :)

Aceeași,

Rox 🖋