Observ că internetul are prea puține informații spre deloc pe acest subiect. De cele mai multe ori mama este cea vizată atunci când vine vorba despre creșterea copilului, în cel mai fericit caz se vorbește mai la general, despre părinți. Nu spun că rolul mamei nu este cel mai important, însă și tatăl are contribuția lui în dezvoltarea armonioasă a copilului, a adultului de mâine. Din păcate timpul nu poate fi oprit și etapele odată depășite nu se mai întorc.
Mă uit la Robert când e cu tatăl lui, în puținul timp pe care îl petrec împreună. Sunt convinsă că e loc de mai bine și țin neapărat la lucrul ăsta, dar nu prea pot face nimic. Tatăl pentru copil este în primul rând colegul de joacă, atunci când intră pe ușă i se luminează fața, un zâmbet larg se ivește și abia așteaptă să se joace puțin cu el.
Eu sunt cea care îi dă mâncare de când am început diversificarea. Relația noastră este altfel, îi acord multă atenție - nu are nevoie să facă ceva pentru asta - atât cât pot, mai am și eu momente când nu fac mare lucru, nu-mi iese. Suntem oameni în primul rând și apoi mame. Doar când doarme mai fac și altele. Mâncarea, atunci când i-o dau eu, pare neinteresantă, doar lăpticul e cel mai bun, eu sunt sursa, mă rog eu de el să deschidă gura. Însă aseară i-a dat și tatăl lui și cerea, bătea efectiv în măsuță să-i atragă atenția, se întindea la linguriță. Parcă nu era el, acela care învârte capul ca titirezul când mă apropii cu lingura de el. Cerșește atenție, te citește, vede ce merge, caută orice motiv ca să fie băgat în seamă.
Nu a spus nimeni că a fi tată este simplu. De multe ori nici nu știi ce să faci și cu ce să începi. Tatăl este cel care muncește în timp ce mama are grijă de copil. E și ea obosită, căci nu e ușor. Ești și tu obosit după o zi de muncă, însă nu uita că te așteaptă și pe tine să vă jucați. Relaxează-te, intră în lumea copilului tău. Mamele pot crește un copil, dar nu pot transmite trăsăturile încărcate de masculinitate, nu pot copia modelul pe care doar tatăl i-l poate oferi copilului său, indiferent că este fată ori băiat. Acolo intervine tatăl. Petrece timp de calitate cu copilul tău, construiește acea relație cu el de care să fii mândru, fii acolo pentru el atunci când are nevoie de tine. Fă loc zilnic în rutina ta pentru a sta împreună. Toate celelalte mai pot aștepta.
Aceste "cadouri" valoroase de la viață pe care le numim copii nu au cerut să vină pe lume, ei au dreptul să fie îngrijiți, hrăniți și iubiți. Nu contează ce vârstă are copilul tău sau câți copii ai, rolul de tată nu se sfârșește niciodată. Ca să fii un tată bun trebuie să te implici, trebuie să fii prezent. Indiferent de temperamentul pe care îl ai, dacă îți dorești să fii un tată ideal trebuie să pui timp deoparte zilnic pentru copiii tăi. Nu lăsa alte responsabilități să te îndepărteze de ei. Relația cu copiii tăi începe încă dinainte de a veni pe lume. Nu sări peste etape, nu vei reuși să le recuperezi vreodată. Poate ca nou-născut și mai apoi până merge ori vorbește ți se pare că nu prea ai ce să faci în ceea ce-l privește dar te asigur că nimic nu se compară cu tabloul complet al unei familii pe care i-l poți oferi, în care atât mama cât și tatăl fac tot ce le stă în putință pentru binele acesteia.
Vă las aici (sursa) și o minunată poveste scrisă de un tată, Alex, pe același subiect ca și articolul meu de azi.
𝕽 🖋
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu